Cum puteți să câștigați la jocul piatră-hârtie-foarfecă

Datele și detaliile extrase din date apar în cele mai bizare locuri... precum pe terenul de joacă. Sau când achitați nota de plată. Sau când cereți locul din față pentru următorul drum.

Pe stradă sau în curtea școlii, o mare parte din omenire a utilizat jocul piatră-hârtie-foarfecă pentru a decide care sunt șansele într-o problemă. Când eram la liceu, cunoșteam o fată care avea o abilitate neverosimilă să câștige acest joc aproape de fiecare dată. Existau o mulțime de teorii care explicau acest lucru. Era mai rapidă? Putea să citească gândurile? Ne interpreta reacțiile, ca un expert în poker? Poate că niciunul din răspunsurile de mai sus nu este corect. Dar este o problemă care a captat atenția multor persoane pe internet.

În aprilie 2014, un grup de studenți de la Academia de Științe din Beijing, China, a publicat un studiu revoluționar despre modul în care se poate câștiga acest joc aproape de fiecare dată. Cum? Utilizând datele și detalii extrase din date, evident.

Studiul afirmă că jocul piatră-hârtie-foarfecă reprezintă o analiză fundamentală a mecanismului de luare a deciziilor și a intuiției umane. Iată cum funcționează.

  • Observați prima rundă. Este dificil să câștigați prima rundă, dar acest lucru nu contează prea mult. Urmăriți răspunsurile tuturor.
  • De obicei, după prima rundă, câștigătorul își va menține alegerea.
  • În general, cei care au pierdut își vor schimba alegerea, dar în direcția acelor de ceasornic: piatra se transformă în hârtie, hârtia se transformă în foarfecă, foarfeca se transformă în piatră, conform diagramei de mai jos:

Aplicarea teoriei vă poate deruta, așa că vă oferim un scenariu.

Joc în doi cu colega mea Jen:

Runda 1: Jen joacă foarfecă, eu joc hârtie. Jen câștigă.
Runda 2: Jen joacă foarfecă, eu schimb cu foarfecă. Este joc egal.
Runda 3: Jen joacă piatră, eu schimb cu hârtie, prin urmare, eu pierd.

Dacă aș fi aplicat cele aflate din studiu în strategia mea, aș fi putut proceda astfel:

Runda 1: Jen joacă foarfecă, eu joc hârtie. Ea câștigă. Mă gândesc la diagramă și schimb opțiunea în sensul acelor de ceasornic față de hârtia lui Jen, care este piatră. Deci...
Runda 2: Jen joacă foarfecă din nou, eu schimb cu piatră. Eu câștig. Mă gândesc că există o mare probabilitate ca ea să schimbe următoarea opțiune în sensul acelor de ceasornic, pe care tocmai am ales-o (ambele opțiuni sunt piatra)... așadar...
Runda 3: Jen schimbă cu piatră, eu schimb cu hârtie. Câștig două jocuri din trei.

Este fascinant să explorezi modul în care intuiția (sub forma teoriei jocului și a comportamentului uman) se combină cu mecanismul de luare a deciziilor și dinamica evolutivă. Un lucru și mai grozav: faptul că un grup de studenți a găsit șablonul și a ales să-l publice.

Încotro ne vor purta datele data viitoare?