Aflați explicațiile terminologiei utilizate în mod obișnuit de guvernele și administrațiile locale.
Un contract încheiat între partenerii unui proiect cu parteneri externi, care definește relațiile dintre diverșii participanți și nivelul de responsabilitate al acestora în ceea ce privește proiectul.
Vezi „grant”
O invitație publică de a oferi expertiză într-un anumit sector.
În textul celui de-al cincilea program cadru, la anumite intervale de timp se lansează apeluri care invită la propuneri de proiecte de cercetare și alte măsuri pentru implementarea de programe specifice. Aceste măsuri, împreună cu termenele finale de depunere a propunerilor, se definesc în textul publicat în Jurnalul oficial al Comunității Europene.
Aceasta reprezintă una sau mai multe autorități sau instituții naționale, regionale sau locale desemnate de către Statul Membru cu scopul de a întocmi și a depune cereri de finanțare și de a primi finanțare de la Comisie. Statul Membru va stabili toate metodele relației sale cu autoritatea de finanțare și relația acesteia cu Comisia.
Este un termen care se referă la orice autoritate sau instituție publică sau privată la nivel național, regional sau local, desemnată de către Statul Membru pentru a gestiona asistență de la Fondurile Structurale sau Statul Membru atunci când el însuși îndeplinește această funcție. Dacă Statul Membru decide astfel, autoritatea de management poate să fie aceeași instituție ca și autoritatea care plătește asistența respectivă.
O persoană fizică ce investește sume mai mici, de obicei în întreprinderi mici sau debutante și care are posibilitatea și dorește să furnizeze experiență și să se implice.
Fondurile participanților într-o afacere, care sunt întotdeauna plătibile ultima oară la lichidare și care prezintă riscul cel mai ridicat.
Asociația Britanică pentru Capitalul de Risc (British Venture Capital Association) definește capitalul de risc (mixt sau venture) drept „un mijloc de finanțare pentru pornirea, dezvoltarea, extinderea sau achiziționarea unei firme, în care investitorul capitalului primește o proporție stabilită de comun acord din capitalul în acțiuni al firmei, în schimbul furnizării finanțării necesare”.
Împrumuturi disponibile fără cerințele de securitate obișnuite pentru debitori solicitate de către bănci și alți creditori comerciali. Acestea permit de obicei anumite concesii pentru debitor atât în ceea ce privește cerințele de securitate, cât și în ceea ce privește rata dobânzii. Plata unei dobânzi mai mici sau lipsa dobânzii poate fi o condiție a împrumutului și, în plus, în unele cazuri debitorii au posibilitatea să stabilească pauze de plată.
În iunie 1993, liderii UE reuniți la Copenhaga au stabilit trei criterii care trebuie îndeplinite de toate țările candidate (vedeți mai sus) înainte de a adera la Uniunea Europeană. Mai întâi, acestea trebuie să aibă instituții stabile care garantează democrația, funcționarea legii, drepturile omului și respectul față de minorități. În al doilea rând, acestea trebuie să aibă o economie de piață funcțională. În al treilea rând, acestea trebuie să adopte întregul acquis și să sprijine diversele obiectivele ale Uniunii Europene. UE își rezervă dreptul de a decide momentul în care o țară candidată îndeplinește aceste criterii și momentul în care UE este pregătită să accepte un nou membru.
În anii '50, UE a început cu doar șase membrii. Acum are 27. Creșterea membrilor UE este cunoscută ca "mărire", și s-a întâmplat de câteva ori. În mai 2004, nu mai puțin de zece state au devenit membre: Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia și Slovacia. Cele mai recente au fost Bulgaria și România care au aderat UE în 2007.
Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) este instrumentul financiar principal al programelor regionale.
Fondul european pentru orientare și garantare agricolă (FEOGA) urmărește dezvoltarea rurală.
Fondul de coeziune furnizează ajutor financiar pentru proiectele din sectoarele privind mediul și infrastructura de transport ale celor mai sărace patru țări ale Comunității (Irlanda, Grecia, Spania și Portugalia), cu scopul de a reduce diferențele economice dintre țările membre ale UE. Acesta a fost stabilit în 1993, în termenii Articolului 130d al Tratatului CE.
FEDR a fost proiectat pentru a contribui la reducerea dezechilibrelor dintre regiunile Comunității. Fondul a fost înființat în 1975 și oferă asistență financiară pentru proiecte de dezvoltare din regiunile mai sărace. În ceea ce privește resursele financiare, FEDR este de departe cel mai mare dintre Fondurile Structurale UE.
FEOGA finanțează politicile comune pentru agricultură ale UE. Obiectivul său este de a furniza sprijin de piață și de a promova ajustări structurale în agricultură. FEOGA este împărțit în două secțiuni: Secțiunea de Garantare finanțează măsurile de sprijin în ceea ce privește prețurile și refinanțările pentru export, pentru a garanta prețuri stabile pentru agricultori, în timp ce Secțiunea de Orientare furnizează granturi pentru schemele de raționalizare, pentru modernizarea și îmbunătățirea structurală a agriculturii.
Înființat în 1960, FSE reprezintă instrumentul principal pentru politicile sociale comunitare. Acesta oferă asistență financiară pentru instruirea vocațională, reinstruire și investiții în crearea de noi locuri de muncă.
Fonduri comunitare care finanțează programe ce au ca scop reducerea inegalității dintre regiuni.
De asemenea:
„Fondul European pentru Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA)”
„Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)”
„Fondul Social European (FSE)”
Fondul Social European (FSE) se ocupă cu programele de instruire și cu lupta împotriva șomajului.
O sumă de bani acordată unei firme, în urma aprobării unui proces de solicitare. Nu există un interes ca aceasta să fie returnată, iar finanțările acordate nu trebuie de obicei să fie rambursate - cât timp sunt îndeplinite condițiile de acordare a grantului.
Plată directă efectuată către o organizație de către o instituție publică, nerambursabilă și fără scop comercial, pentru a sprijini implementarea unui proiect care face parte dintr-o strategie politică.
Instrumentul financiar al industriei piscicole (IFOP) furnizează toate instrumentele financiare pentru industria pescuitului.
Definiția oficială a unei întreprinderi care deține mai puțin de 250 de angajați și sunt deținute într-un procent mai mic de 25% de firme care nu sunt IMM . Definiția Uniunii Europene include categoriile următoare:
| Categorie de întreprindere | Număr de angajați | Cifră de afaceri | Bilanț total |
|---|---|---|---|
|
mijlocii |
< 250 |
<= 50 milioane |
<= 43 milioane |
|
mici |
< 50 |
<= 10 milioane |
<= 10 milioane |
|
micro |
< 10 |
<= 2 milioane |
<= 2 milioane |
Acestea reprezintă ajutoare sau programe de acțiune, inițiate pentru a completa operațiunile fondurilor structurale în zonele cu probleme specifice. Inițiativele comunitare sunt întocmite de Comisie și sunt coordonate și implementate sub control național. Acestea absorb 5,35% din bugetul fondurilor structurale. Fiecare inițiativă este finanțată de un singur fond.
Acesta este fondul specific destinat reformei structurale în sectorul pescuitului și se aplică în toate regiunile de coastă. Sarcina sa principală este creșterea competitivității structurilor și dezvoltarea unor afaceri viabile în industria pescuitului, încercând totodată să mențină un echilibru între capacitățile de pescuit și resursele disponibile.
ISPA este unul dintre cele trei instrumente financiare (împreună cu Phare și Sapard) care asistă statele candidate în pregătirea pentru aderare. Prioritățile sale principale în pregătirea noilor state membre și a țărilor în curs de aderare sunt: familiarizarea acestora cu politicile și procedurile Uniunii; ajutorul oferit acestora pentru a îndeplini standardele de mediu ale UE; extinderea și conectarea la rețelele de transport transeuropene.
Suma de ajutor exprimată ca procent din costurile eligibile ale proiectului. Toate sumele utilizate trebuie să fie luate în calcul înainte de orice deducere pentru impozitare directă. Atunci când ajutorul se acordă într-o altă formă și nu sub formă de grant, suma ajutorului va fi echivalentul în grant al ajutorului. Ajutorul plătibil în mai multe tranșe trebuie să fie decontat la valoarea acestuia din momentul acordării grantului. Rata dobânzii utilizată pentru decont și pentru calcularea sumei de ajutor într-un credit cu dobândă avantajoasă va fi rata de referință aplicabilă în momentul acordării grantului.
Suma netă a ajutorului fără taxă, exprimată ca procent din costurile eligibile ale proiectului
Vezi Inițiative comunitare.
O investiție de capital fix, destinată fondării unei instituții noi, extinderii unei instituții existente sau inițierii unei activități care implică o modificare fundamentală a produsului sau a procesului de producție al unei instituții existente (prin raționalizare, diversificare sau modernizare).
O investiție în transferul de tehnologie, prin achiziționarea de drepturi de proprietate intelectuală, de licențe, abilități sau cunoștințe tehnice fără drepturi de proprietate intelectuală.
O investiție în active fizice fixe corelată cu crearea unei instituții noi, extensia unei instituții existente sau angajarea într-o activitate care implică o modificare fundamentală a produsului sau a procesului de producție al unei instituții existente (prin raționalizare, diversificare sau modernizare). O investiție în active fixe derulată sub forma preluării unei instituții care a fost închisă sau care s-ar fi închis dacă nu ar fi fost cumpărată, este considerată, de asemenea, drept investiție tangibilă.
Vezi Inițiative comunitare.
Numărul unităților anuale de muncă (UAM), mai exact numărul persoanelor angajate cu program întreg într-un an, cei cu program parțial și sezonier reprezentând fracțiuni de unități.
Clasificarea europeană a zonelor geografice:
NUTS I: zone de studiu corelate cu planificarea regională.
NUTS II: regiuni și regiuni externe.
NUTS III: județe.
Un grup de parteneri din sectorul public sau privat care se asociază pentru a dezvolta un proiect finanțat de Comisia Europeană .
Programul Phare este unul dintre cele trei instrumente de pre-aderare (împreună cu Ispa și Sapard) finanțate de către Uniunea Europeană pentru a asista statele în curs de aderare din Europa Centrală și de Est în pregătirea acestora pentru aderarea la Uniunea Europeană. Creat în 1989 pentru a asista Polonia și Ungaria, programul PHARE acoperă în prezent 10 țări: cele 8 noi State Membre: Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia și Slovenia, precum și Bulgaria și România.
Modul în care sunt implementate Programele cadru pentru sprijin comunitar și, prin urmare, fondurile care provin de la Fondurile Structurale ale Comisiei Europene. Acestea pot fi Programe operaționale (PO) sau Documente Unice de Programare (DUP). Vedeți și „Programele cadru de sprijin comunitar”
Programele cadru de sprijin comunitar (CSC) coordonează activitățile regionale ale UE pe o perioadă de șase ani, implicând ocazional cele patru Fonduri Structurale (FEDR, FSE, FEOGA, IFOP) și BEI. Însă, în toate cazurile, proiectele trebuie să fie încorporate în planurile deja dezvoltate de autoritățile naționale, autoritățile regionale și partenerii economici ai acestora.
SAPARD reprezintă unul dintre cele trei instrumente financiare (împreună cu Phare și Ispa) care asistă statele candidate în pregătirea pentru aderare, ajutând solicitanții să se pregătească pentru politicile comune din agricultură, mai ales în ceea ce privește standardele pentru calitatea alimentelor, protecția consumatorului și a mediului.
Acesta este numele colectiv pentru toate tipurile de organizații și asociații care nu fac parte dintr-un guvern, dar care reprezintă profesii, grupuri de interese sau segmente ale societății. Aceasta include, fără a se limita la acestea, sindicate, asociații de angajați, asociații pentru protecția mediului și grupuri care reprezintă femei, fermieri, persoane cu dizabilități etc. Datorită faptului că aceste organizații au expertiză în domenii particulare și se implică în implementarea și monitorizarea politicilor Uniunii Europene, aceasta consultă în mod regulat societatea civilă și dorește implicarea sa mai intensă în elaborarea politicilor europene
Statele asociate au intrat într-un Acord de asociere cu Comunitatea, ceea ce presupune drepturi și obligații reciproce. Acestea pot include, de exemplu, state candidate pentru aderarea la Uniunea Europeană sau statele AELS-SEE.
Această sintagmă se referă la un stat care nu face parte din UE. Sensul devine mai clar atunci când se face referire la relațiile dintre două state membre ale UE (sau între instituții UE și un stat membru) și alt stat - un stat terț - din afara Uniunii Europene.
Pentru a concura cu ceilalți actori importanți ai lumii, UE are nevoie de o economie modernă și eficientă. La o întâlnire din Lisabona din martie 2000, liderii politici ai UE au stabilit un obiectiv nou: să devină, în decurs de un deceniu, „cea mai competitivă și dinamică economie bazată pe cunoaștere din lume, capabilă de o creștere economică durabilă, cu locuri de muncă mai bune și mai numeroase și o mai mare coeziune socială”.
Acest termen se utilizează de obicei pentru a descrie cooperarea dintre firme sau organizații cu sedii în mai multe state ale UE. Unul dintre scopurile UE este de a încuraja această cooperare transfrontalieră sau „transnațională”.
Aceasta înseamnă o țară care a solicitat aderarea la Uniunea Europeană și a cărei solicitare a fost acceptată în mod oficial. Înainte ca o țară candidată să adere la UE, aceasta trebuie să îndeplinească „criteriile de la Copenhaga” Vezi și „Criteriile de la Copenhaga”
Vezi „țară candidată”