Ce este malware-ul?

Un atac de phishing se prezintă drept o sursă credibilă, în scopul de a fura informații confidențiale prin e-mailuri, site-uri web, mesaje SMS sau alte forme de comunicare electronică. Aceste atacuri oferă un mecanism de livrare pentru malware. În urma celor mai uzuale atacuri se fură nume de utilizatori, parole, detalii ale cardului de credit și informații bancare. Aceste tipuri de atacuri malware pot duce la furtul de identitate sau de bani direct din contul bancar personal al cuiva sau de pe cardul de credit.

De exemplu, un infractor cibernetic se poate prezenta drept o bancă renumită și poate trimite un e-mail prin care avertizează pe cineva că i-a fost blocat contul din cauza unei activități suspecte, solicitându-i să facă clic pe un link din e-mail pentru a rezolva problema. Odată ce este accesat linkul, se instalează malware-ul.

Spyware-ul funcționează instalându-se pe un dispozitiv fără consimțământul cuiva sau fără a furniza o notificare adecvată. După instalare, poate să monitorizeze comportamentul online, să colecteze informații confidențiale, să modifice setările dispozitivului și să diminueze performanța dispozitivului.

La fel ca spyware-ul, adware-ul se instalează pe un dispozitiv fără consimțământul cuiva. Dar, în cazul adware-ului, intenția este de a afișa în mod agresiv publicitate, adesea sub formă de pop-up, pentru a face bani din clicuri. Aceste reclame încetinesc frecvent performanța dispozitivelor. De asemenea, există și tipuri de adware mai periculoase care pot instala software-uri suplimentare, pot modifica setările browserului și pot lăsa un dispozitiv vulnerabil în fața altor atacuri malware.

Virușii sunt concepuți pentru a interfera în funcționarea normală a unui dispozitiv prin înregistrarea, deteriorarea sau ștergerea datelor de pe acesta. Aceștia se răspândesc adesea și pe alte dispozitive, păcălindu-i pe alți utilizatori să deschidă fișiere rău intenționate.

Exploatările utilizează vulnerabilități din software-uri pentru a ocoli protecțiile de securitate ale computerului și a infecta un dispozitiv. Hackerii rău intenționați scanează după sisteme învechite care conțin vulnerabilități critice, apoi le exploatează prin implementarea de malware. Prin includerea codului shell într-o exploatare, infractorii cibernetici pot descărca mai multe malware-uri care infectează dispozitive și se infiltrează în sistemele organizației.

Kiturile de exploatare conțin o colecție de exploatări care scanează după diferite tipuri de vulnerabilități ale software-ului. Dacă se detectează așa ceva, kiturile implementează malware-uri suplimentare. Printre software-urile care pot fi infectate se numără Adobe Flash Player, Adobe Reader, browsere web, Oracle Java și Sun Java. Angler/Axpergle, Neutrino și Nuclear sunt doar câteva tipuri de kituri de exploatare obișnuite.

Pentru a produce o breșă într-o rețea sau într-un dispozitiv, exploatările și kiturile de exploatare se bazează de obicei pe site-uri web sau atașări de e-mail rău intenționate, dar uneori se ascund și în reclame de pe site-uri web legitime, fără ca site-ul web să știe.

Acest tip de atac cibernetic se referă în general la malware-ul care nu se bazează pe fișiere, cum ar fi o atașare infectată la un e-mail, pentru a produce o breșă într-o rețea. De exemplu, acestea pot ajunge prin pachete de rețea rău intenționate care exploatează o vulnerabilitate și apoi instalează un malware care se află doar în memoria kernelului. Amenințările fără fișiere sunt greu de reperat și de eliminat, deoarece majoritatea programelor antivirus nu sunt construite pentru a scana firmware-ul.

Este posibil să fiți deja familiarizat cu macrocomenzile, modalități de automatizare rapidă a activităților obișnuite. Malware-ul de tip macrocomandă profită de această funcționalitate infectând atașările de e-mail și fișierele ZIP. Pentru a-i păcăli pe utilizatori să deschidă fișierele, infractorii cibernetici ascund adesea malware-ul în fișiere care iau forma facturilor, chitanțelor și documentelor legale.

În trecut, malware-ul de tip macrocomandă era mai frecvent, deoarece macrocomenzile erau redate automat atunci când se deschidea un document. Dar, în versiunile recente ale Microsoft Office, macrocomenzile sunt dezactivate în mod implicit, ceea ce înseamnă că infractorii cibernetici care infectează dispozitive în acest mod trebuie mai întâi să-i convingă pe utilizatori să activeze macrocomenzile.

Ransomware-ul este un tip de malware care amenință victima cu distrugerea sau blocarea accesului la date critice dacă nu se face plata unei răscumpărări. Atacurile ransomware operate de om vizează o organizație prin configurații de sistem și securitate greșite comune, se infiltrează în organizație, navighează prin rețeaua sa de întreprindere și se adaptează la mediu și la orice puncte slabe. O metodă comună de a obține acces la rețeaua unei organizații pentru a livra ransomware este furtul acreditărilor, în urma căruia un infractor cibernetic poate fura acreditările reale ale unui angajat pentru a se prezenta în numele acestuia și a obține acces la conturile sale.

Atacatorii care utilizează ransomware operat de oameni vizează organizații mari, deoarece pot plăti o răscumpărare mai mare decât valoarea medie individuală, care de multe ori se ridică la multe milioane de dolari. Din cauza mizelor mari pe care le presupune o breșă de o asemenea anvergură, multe organizații aleg să plătească răscumpărarea, decât să aibă scurgeri de date confidențiale sau să riște alte atacuri din partea infractorilor cibernetici, chiar dacă nici plata răscumpărării nu garantează prevenirea rezultatului.

Pe măsură ce atacurile ransomware operate de oameni cresc, infractorii din spatele acestor atacuri devin tot mai bine organizați. De fapt, multe operațiuni ransomware utilizează acum un model de ransomware ca serviciu, ceea ce înseamnă că unii dezvoltatori infractori creează ransomware-ul propriu-zis și apoi angajează alte organizații afiliate care comit infracțiuni cibernetice pentru a sparge rețeaua unei organizații și a instala ransomware-ul, împărțind profiturile între cele două grupuri într-un procentaj convenit.

Atunci când infractorii cibernetici fac uz de rootkit, ei ascund malware-ul pe un dispozitiv cât mai mult timp posibil, uneori chiar ani, astfel încât să fure informații și resurse în mod continuu. Prin interceptarea și modificarea proceselor standard ale sistemului de operare, un rootkit poate altera informațiile pe care dispozitivul le raportează despre el însuși. De exemplu, un dispozitiv infectat cu un rootkit poate să nu afișeze lista exactă de programe care rulează. De asemenea, atacurile rootkit pot duce la obținerea de privilegii de administrator sau sporite asupra dispozitivelor pentru infractorii cibernetici, astfel încât să obțină control total asupra unui dispozitiv și să poată efectua acțiuni potențial rău intenționate, cum ar fi furtul de date, spionarea victimei și instalarea altor malware-uri.

Acest tip de malware țintește dezvoltatorii și furnizorii de software prin accesarea codurilor sursă, construind procese sau actualizând mecanisme în aplicații legitime. Odată ce un infractor cibernetic găsește un protocol de rețea nesecurizat, o infrastructură de server neprotejată sau o practicare de codare nesigură, aceștia vor ataca, vor schimba codurile sursă și vor ascunde malware-ul în procesele implementate și de actualizare.

Reprezentând o problemă la nivel de sector de activitate, înșelătoriile prin serviciile de asistență tehnică folosesc tactici de intimidare pentru a-i păcăli pe utilizatori să plătească pentru servicii de asistență tehnice inutile care pot fi prezentate ca fiind soluția la o problemă falsă în legătură cu un dispozitiv, platformă sau software. Cu acest tip de malware, un infractor cibernetic poate apela direct pe cineva, pretinzând că este un angajat sau o companie de software. Odată ce câștigă încrederea cuiva, atacatorii le solicită potențialelor victime să instaleze aplicații sau să permită cuiva accesul la dispozitivul lor de la distanță.

Când un dispozitiv are un software nedorit, utilizatorul poate avea parte de o experiență de navigare pe web modificată, de un control alterat al descărcărilor și instalărilor, mesaje înșelătoare și modificări neautorizate ale setărilor dispozitivului. Anumite software-uri nedorite vin la pachet cu software-uri pe care utilizatorii intenționează să le descarce.

Acești viermi se găsesc în principal în atașări de e-mail, mesaje text, programe de partajare a fișierelor, site-uri de rețele sociale, partajări de rețea și unități amovibile și se răspândesc printr-o rețea în care exploatează vulnerabilitățile de securitate și se multiplică pe sine. În funcție de tipul de vierme, acesta vă poate fura informații confidențiale, poate modifica setările de securitate sau vă poate împiedica să accesați fișiere.

Odată cu creșterea popularității criptomonedelor, explorarea acestora a devenit o practică profitabilă. Minerii de criptomonede utilizează resursele de calcul ale unui dispozitiv pentru a explora după criptomonede. Infectările cu acest tip de malware încep adesea cu o atașare la un e-mail care încearcă să instaleze un malware sau un site web care utilizează vulnerabilitățile browserelor web sau profită de puterea de procesare a computerului pentru a adăuga malware la dispozitive.

Prin utilizarea de calcule matematice complexe, minerii de criptomonede păstrează registrul blockchain pentru a fura resurse de calcul care permit minerului să creeze monede noi. Cu toate acestea, explorarea criptomonedelor preia în mod semnificativ din puterea de procesare a computerului pentru a fura cantități relativ mici de criptomonede. Din acest motiv, infractorii cibernetici lucrează adesea în echipe pentru a maximiza și a-și împărți profiturile.

Nu toți minerii de criptomonede sunt infractori, deși există persoane și organizații care achiziționează uneori hardware și energie electronică pentru explorarea legitimă a criptomonedelor. Acțiunea devine infracțională atunci când un infractor cibernetic se infiltrează într-o rețea corporativă fără ca aceasta să știe pentru a utiliza puterea de calcul pentru minare.