Ce este munca hibridă?

Munca hibridă este o combinație de muncă tradițională, la birou, în persoană și muncă de la distanță, în afara locației. Această combinație de locații de lucru le permite angajaților să beneficieze de mai multă flexibilitate în viețile lor. De exemplu, într-o zi, un angajat poate alege să lucreze de acasă, deoarece știe că va fi cel mai productiv într-o atmosferă liniștită, în timp ce a doua zi poate alege să vină la birou în persoană pentru a participa la o întâlnire importantă.

Pe măsură ce organizațiile adoptă din ce în ce mai mult modele de lucru hibride, unele implementează, de asemenea, spațiile temporare de lucru. „Spațiul temporar de lucru” se referă la rezervarea spațiilor de lucru flexibile într-un birou, care nu sunt atribuite anumitor angajați. Aceste spații reprezintă soluția pentru munca hibridă, oferindu-le utilizatorilor un loc fizic în care să lucreze atunci când vin la birou, în locul unui birou personal dedicat, care ocupă spațiu și nu este folosit atunci când angajații lucrează de la distanță.

Chiar dacă munca hibridă exista înainte de COVID-19, pandemia le-a oferit organizațiilor un motiv urgent pentru a trece la acesta. De atunci, munca hibridă a devenit mai populară ca oricând, unele organizații trecând permanent la modele complet la distanță sau hibride și reducând birourile fizice. Iar aceste modificări nu vor dispărea prea curând. Conform Raportului privind indexul tendințelor de lucru 2022, 51% dintre angajații hibrizi actuali spun că este posibil să treacă la distanță în anul următor, semn clar că munca la distanță și hibridă sunt aici definitiv, chiar dacă problemele globale de sănătate se reduc.

Unul dintre punctele forte ale muncii hibride este flexibilitatea sa. Organizațiile și angajații pot alege modelul care li se potrivește cel mai bine și care răspunde la nevoile lor de afaceri și personale. Iată câteva tipuri comune de modele de muncă hibridă.

Un model de muncă hibridă flexibil le oferă angajaților cea mai mare libertate; aceștia își pot seta propriile programe cu o combinație de zile la distanță și în persoană care funcționează cel mai bine pentru ei. În acest model, un angajat poate rămâne la același program în fiecare săptămână sau îl poate schimba așa cum preferă. Partea negativă a acestei abordări este că lipsa de constanță poate face anumite întâlniri între colegi mai dificil de planificat.

Modelul de muncă hibridă fix are mai multe restricții. În acest model, o organizație setează programele de lucru la distanță și în persoană pentru angajații săi hibrid. De obicei, programele fixe rămân la fel în fiecare săptămână și pot avea o abordare care oferă prioritate lucrului de la birou sau de la distanță. Constanța modelului fix este utilă pentru a ști cele mai bune modalități de a lua legătura cu colegii, deși unii îl pot considera inflexibil.

O abordare care oferă prioritate lucrului de la birou accentuează lucrul în persoană în locul celui de la distanță. În consecință, angajații din acest model își petrec majoritatea zilelor de lucru la birou, cu câteva zile petrecute lucrând de la distanță. Echipele care trebuie să colaboreze frecvent în persoană preferă acest model.

În schimb, un model care oferă prioritate lucrului de la distanță accentuează lucrul de la distanță în locul celui în persoană. În această abordare, lucrul în persoană poate fi limitat la o zi sau două pe săptămână sau pe lună. Acest model are cel mai mare potențial de economisire în ceea ce privește reducerea spațiului de birou, dar implică cea mai puțină interacțiune în persoană cu colegii.

Pe lângă păstrarea sănătății angajaților în timpul unei pandemii, munca hibridă oferă numeroase beneficii, motiv pentru care este puțin probabil să dispară prea curând.

Pentru mulți, pandemia a pus prioritățile în perspectivă, arătând ce doresc oamenii de la locul de muncă și de la viață. Mai mult de jumătate dintre angajați spun acum că au mai multe șanse să acorde prioritate stării de bine și sănătății față de locul de muncă decât înainte de pandemie (WTI 2022). Printre avantajele echilibrului între viața profesională și cea privată și cele ale lucrului hibrid se numără:

• Naveta mai puțin frecventă.
• Mai multă flexibilitate pentru programări personale, cum ar fi îngrijirea copiilor și vizitele la doctor.
• Capacitatea de a se muta.

Oportunitatea de a se muta este o schimbare extrem de radicală comparativ cu trecutul, când oamenii erau legați de orașele în care puteau găsi cele mai bune locuri de muncă din domeniile lor. Odată cu noua libertate a muncii hibride, oamenii se pot muta mai aproape de familie sau de orașul la care au visat întotdeauna, fără a-și sacrifica obiectivele profesionale.

Din cauza modului în care s-au schimbat așteptările angajaților, organizațiile care vor rămâne cele mai competitive sunt cele care respectă și răspund acestor așteptări. Numai în 2020, 17% dintre oameni și-au părăsit locurile de muncă. Această tendință a continuat în 2021, când 18% dintre oameni și-au părăsit locurile de muncă (WTI 2022). Principalele două motive pentru care au plecat au fost starea de bine personală/sănătatea mentală și echilibrul dintre viața profesională și cea privată. Iar 51% dintre angajații hibrizi spun că este posibil să treacă la distanță în următorul an (2022 WTI), așa că este clar: oamenii doresc ca opțiunile la distanță și hibride să continue și nu vor tolera condițiile de lucru nesănătoase care au fost văzute anterior ca standard.

Desigur, angajatorii care îndeplinesc aceste cerințe oferind opțiuni hibride și la distanță vor putea să recruteze talente de top în moduri în care angajatorii mai puțin flexibili nu vor putea. Recrutorii cu politici hibride pot, de asemenea, să arunce o plasă mai largă pentru posturile libere atunci când nu se limitează la o anumită locație geografică, permițându-le să găsească cei mai buni candidați pentru organizația lor.

Atunci când o organizație face trecerea la lucrul hibrid, poate reduce numărul de birouri permanente și amprenta generală a clădirii. Pentru organizațiile mari de pe piețele costisitoare, acest lucru ar putea însemna o reducere uriașă a costurilor cu chiria și întreținerea clădirilor.